M-am întrebat mereu ce piesă va răsuna în fundal atunci când îmi voi scrie povestea. Ce ton va ghida cititorul, ce ritm va însoți cuvintele? Am crescut cu o conexiune naturală la ritm, la muzicalitatea vieții, poate chiar înainte de a învăța să răspund la întrebarea: „Tu de-a cui ești?” Chiar, eu de-a cui sunt?

Numele meu este Alexandra. Sunt strănepoata unei moașe dintr-un sat de deal, nepoată de cioban și ciobancă. Am crescut printre povești țesute în ritmul naturii. Bunicul meu putea citi vremea din felul în care se purtau oile, iar eu am învățat să descifrez starea găinilor după sunetele lor. Dar nu am moștenit totul – ritmul oilor încă îmi este străin, iar ploaia o ghicesc doar când mă uit la nori.

Pe de altă parte, bunica m-a învățat arta tricotatului, acel dans între fire și ace: una pe față, una pe dos. Repetitiv, dar vindecător. În ritmul tricotajului am descoperit liniștea, concentrarea și bucuria de a crea. Am învățat să duc lucrurile până la capăt, indiferent de tumultul din jur. Aceste lecții, simple dar profunde, mi-au rămas în suflet.

Viața, însă, a avut propriul său ritm, adesea haotic. Am crescut în Cluj, într-un cartier dificil, unde copilăria mea a fost marcată de lupte – cu mediul, cu mine însămi, cu greutățile din jur. Verile la țară îmi ofereau o evadare temporară, dar conflictele și depresia m-au găsit devreme. La 14 ani, simțeam deja greutatea vieții. Totuși, în adâncul meu, o forță m-a ținut conectată la dorința de a trăi altfel, de a găsi un sens, de a merge mai departe.

După multe încercări, pierderi și lecții dure, în 2017, viața mi-a oferit o întâlnire care a schimbat totul. La doi ani după primul meu atac de panică și după luni întregi de dureri de cap cronice, am ajuns, mai mult din întâmplare, la o ședință de terapie manuală cu Corina Fizeși, la Cluj. Pentru prima dată în doi ani, durerea a dispărut, chiar dacă doar pentru câteva ore. A fost momentul în care am realizat că starea mea fizică și suferința emoțională erau interconectate profund. Nu știam cum să mențin acel echilibru, dar am înțeles că există o cale.

Acesta a fost începutul călătoriei mele în somatică. Am studiat terapia manuală timp de 9 luni sub îndrumarea Corinei, iar apoi am început să-mi ascult corpul și să învăț cum să-l vindec. Mi-am dat seama că, deși psihoterapia m-a ajutat la început, abordarea doar a minții nu era suficientă. Aveam nevoie să integrez și corpul.

Mai târziu, m-am specializat în TRE™ (Trauma and Tension Releasing Exercises), o metodă somatică care eliberează tensiunea și trauma stocată în corp. Astăzi, sunt singura facilitatoare TRE™ din România certificată de o comisie americană. Pe acest drum, am continuat să explorez vindecarea somatică: din 2023 până în 2024, timp de un an, am studiat masajul tradițional thailandez pe insula Koh Phangan, iar în noiembrie 2024 am participat la un workshop avansat de terapie fascială cu Maria Alfieris, una dintre cele mai mari personalități din domeniu.

Pasiunea mea pentru somatică merge mână în mână cu dragostea pentru literatură, teatru și filozofie. Am studiat Literatură Universală Comparată la UBB Cluj și, din 2021, îmi dedic o parte din timp educației ecologice și sustenabilității, ca Youth Worker și CLIPS Ambassador în Spania.

Ceea ce m-a definit mereu, însă, este dragostea pentru viață. Iubesc să scriu, să dansez, să cânt. Dragostea mea pentru natură – mai ales pentru junglă și ocean – este imensă. Sunt fascinată de ritm, de muzică și de povești, dar și de înțelepciunea antică, care ne învață să trăim în armonie cu natura și cu noi înșine.

Această călătorie m-a învățat că durerea poate fi un profesor, dar și că vindecarea este posibilă. Am descoperit cum să-mi ascult corpul, cum să-i dau spațiu pentru vindecare și cum să-mi creez un ritm care să îmi susțină sufletul. Visul meu este să ajut oamenii să-și regăsească propria lumină, propria putere.

Astăzi, sunt aici să împărtășesc cu tine povestea mea și să te invit să descoperim împreună un mod mai conștient și echilibrat de a trăi – în armonie cu corpul, mintea și sufletul.